Mă screm să aștern pe blog poveste asta, de mai bine de 1400 de zile. Am tot așteptat un moment prielnic, dar, între timp, s-au adunat noi și noi fapte – fapte care au deturnat puțin impresiile inițiale. Dar s-o luăm cronologic.
Prin vara lui 2013 am descoperit în Kos o tavernă, să-i zicem Mummy’s Cooking, sau – cum zic localnicii – σε Ευδοκία (La Evdokia). N-a fost o descoperire spontană, ci mai degrabă una rezultată în urma unei documentări destul de consistente pe TripAdvisor. Un local cu mâncăruri tradiționale, gătite în casă, chiar de Evdokia, servite de către fiul său, Elias (un Ilie mai elen). L-am vizitat (și pe Ilie, și pe local) în special la ora prânzului, când era destul de puțin aglomerat. N-am cinat niciodată acolo, serile fiind rezervate tavernei noastre de suflet, Olympiada.
Paranteză: La prima noastră descindere în localul mai sus amintit, vine o fată fâșneță și ne aduce meniurile. “Are you ready?”, ne întreabă ea. Îi spun soției “Luăm Symi shrimps?”. Fata face ochii mari și zice: “Aoleu, sunteți români?!” “Da, dragă. E ceva în neregulă cu asta?” “Păi eu sunt din Iași”. “Și noi din Bacău.”. Vorba filmului (Casablanca, 1942): “I think this is the beginning of a beautiful friendship”.
Articolul integral îl găsiți numai AICI.
