POVEȘTI DE VIAȚĂ / Din Colecția Casei Regale a României (4)

Principesa Ileana a României: Rugăciunea Domnului Tatăl nostru
Ridicarea minții și sufletului către Dumnezeu (continuare)

,,VII. Joi dimineața

Pâinea noastră cea de toate zilele

Această zi e tot ce-Ți cer, Doamne. Dă-mi putere ca să înfrunt orele care vin una câte una! Pentru cele de toate zilele, lasă-mă să-Ți cer doar ce am nevoie pentru a îndeplini voia Ta. Fă să am destule dintre cele spirituale și cele materiale pentru a-i putea ajuta pe toți cai care bat la ușa mea, ca să nu-i trimit înapoi cu mâna goală! Arată-mi cum să împărtășesc binecuvântările acestei zile cu cel de lângă mine! Învață-mă să nu mă tem nici de bine, nici de rău, să le trăiesc pe amândouă cu curaj, împlinind prin ele voia Ta!
Nu lăsa ca lipsa mărinimiei să-mi stânjenească faptele! Fă ca inima să nu-mi fie niciodată atât de măruntă, încât să nu iubească și să nu ierte! Fă să am smerenia de a mă bucura cu adevărat de fiecare moment și de ceea ce aduce! Știu cât se poate de bine cât de nedemnă sunt; dar ajută-mă să folosesc orice prilej ca să pun fiecare ceas în slujba slavei Tale! Mergi azi alături de mine, așa cum ai mers alături de Luca și Cleopa la Emaus. Fă ca îngerul Tău să mă călăuzească și să-mi arate ce ceri azi de la mine!
AMIN
VIII. Joi seara

Dă-ne-o nouă astăzi

Pentru toate câte am avut azi, Doamne, Te binecuvântez și-Ți mulțumesc. Nici un moment nevoia nu mi-a rămas nepotolită; doar în ceasurile când m-am întors de la Tine am cunoscut lipsa. Îți mulțumesc Ție, Doamne Dumnezeule, pentru toate cele pe care frații mei le-au împărțit cu mine.
Îți mulțumesc pentru soare și aer, pentru adăpost și hrană, pentru cei dragi și pentru prieteni, pentru fiecare ceas ce a fost al meu. Îți mulțumesc Ție pentru ceasurile de durere și îcordare ce mi-au sporit înțelegerea. Îți mulțumesc pentru întunericul care m-a făcut să văd lumina mai bine.
Îți mulțumesc Ție pentru dușmănia care m-a învățat să iert.
Cât de bogată sunt! Cât de multe mi-ai dat! Fiecare zi se adaugă le cele pe care le am deja. Cu câtă dărnicie te-ai aplecat asupra mea! Din clipa nașterii mele până în acest ceas al serii, cât de multe, de multe mi-ai dat, nu pot număra, pot doar să-Ți mulțumesc smerit! Ție pentru Tine, pâinea mea de toate zilele!
În această seară, Doamnne, pe pământ, am ajuns mai aproape de ceruri, căci în fiecare zi, în fiecare ceas, învăț mai multe despre tine.
Slavă Ție, Hristoase, Dumnezeul nostru!
AMIN”.
Principesa Ileana de România

Completare (explicație teologică): ,,Prima cerere – `pâinea noastră cea spre fiintă dă-ne-o noua astăzi` cuprinde o întreagă doctrină antropologică. Expresia de `pâine spre ființă`, nu se găsește în Noul Testament decât în două locuri, respectiv în cele două versiuni ale rugăciunii domnești, proprii lui Matei și lui Luca. De fapt, termenul apare foarte rar în textele grecești. Origen îl socotea chiar creat de evangheliști și îl traducea prin cuvântul `substanțial`, echivalentul traducerii `pâinea cea spre ființă` din Biblia românească, expresie pe care o socotim mai potrivită decât cea din Biblia de la Ierusalim, unde se spune `pâinea noastră zilnică`. Rugându-ne pentru pâinea cea spre ființă, ne rugăm ca Dumnezeu să ne dăruiască ceea ce este esențial pentru viața noastră trupească și sufletească.
Iisus ne îndeamnă anume să cerem pâine, hrana de căpetenie a omului, care asigură existența sa fizică, fiind însă susceptibilă totodată, prin primirea harului, de a se preface în Euharistie și de a deveni astfel mijloc de regenerare spirituală și izvor de mântuire.
Hristos nu putea să-l învețe pe om a cere pâine exclusiv pentru trup, El, Care respinsese ispita de a face din dobândirea pâinii țelul suprem al vieții. Cerând deci pâinea cea spre ființă, Îl rugăm pe Tatăl să ne dea tot ceea ce știe El că ne este necesar pentru a înfrunta greutățile acestei vieți fără a ne primejdui mântuirea. Că această rugă nu vizează exclusiv satisfacerea unei necesități biologice rezultă și din faptul că Domnul nu ne învață să cerem o hrană oarecare, ci pâinea, adică acel element care, prin consacrare, va deveni însuși sfântul Său trup. Prefacerea euharistică asigură așadar pâinii însușirea sfințeniei. Învățându-i pe ucenici să se roage: `Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi` – așa cum apare în versiunea lui Matei – Donmul doresșe să limiteze grija omului cu privire la cele necesare susținerii vieții, la prezentul imediat. Preocuparea pentru viitor trebuie evitată, deoarece grija, punând stăpânire pe om, l-ar putea abate de la adevărata sa vocație.
Chiar și atunci când expresiei `pâinea cea spre ființă` i se atribuie o semnificație spirituală, ea referindu-se la ceea ce este indispensabil în vederea mântuirii, îndemnul de a ne ruga doar pentru ziua respectivă rămâne valabil. Avem nevoie de atâta putere cât să facem față greutăților și ispitelor proprii zilei prezente. Pentru creștinul adevărat, convins că se află permanent sub oblăduirea părintească a Tatălui, esențial este ca, în cuprinsul fiecărei zile, să-și îndeplinească fără șovaială datoria, cu gândul la Hristos și sub umbra ocrotitoare a Sfântului Duh.
De aceea el nu se frământă pentru viitor, nu se întreabă dacă va veni o clipă când nu va mai fi în stare să înfrunte ispitele și poate se va prăbuși. Știind că Dumnezeu nu îl va părăsi niciodată, ucenicul lui Hristos nu se lasă copleșit de povara unor asemenea întrebări și își limitează atenția și cererea la clipa prezentă, cunoscând că în cuprinsul acesteia se pot afla ascunse atât mântuirea cât și damnarea sa. (Natalia Manoilescu-Dinu, teolog și publicist)
(Va urma)
Romulus Dan Busnea
`