Prăjitură cu “pastă de dinți”

Cam pe la sfârșitul “Epocii de Aur”, asta însemnând perioada 1985 – 1989, alimentarele erau burdușite de creveți vietnamezi, conserve de pește oceanic în sos tomat, borcane cu fasole păstăi sau mazăre boabe. Se găsea margarină, foi “Lica”, rahat (de ăla zis și turcesc, nu din cel ce – în ziua de azi – se aruncă în ventilator ori se consumă la greu în politică), iar în preajma sărbătorilor de iarnă, Moș Gerilă aducea chiar și portocale.

212

Din acele timpuri datează acest desert simplu, cu puține ingrediente, fără coacere. Cum rahatul disponibil în acele vremuri era preponderent de culoare verde și puternic mentolat (mie amintindu-mi mai degrabă de Soylent Green), ale mele progenituri i-au zis desertului respectiv “Prăjitura cu pastă de dinți”. Și așa i-a rămas numele, chiar dacă, între timp, culoarea și aromele rahatului s-au diversificat.

Vezi rețeta AICI.