Am vizitat “Prăvălia din Pleșcoi” încă înainte de a se deschide oficial în Bacău. Am văzut o grămadă de omuleți care se agitau în a decora vitrinele și interiorul magazinului. Și i-am văzut și pe cei doi băieți (că așa se văd de la mine) care se agitau ca totul să fie în regulă.
Am încercat să pătrund în magazin în ziua deschiderii, dar dorința mea fu anihilată de prezența maldărului de curioși, maldăr regăsit în jurul măsuței din stradă (evident taxată drept “insalubră” de către câțiva cârcotași), unde se ofereau, întru degustare, produsele firmei. Pe gratis, evident.
Am revenit a doua zi, când afluxul de potențiali clienți s-a mai domolit. Am avut ocazia să discut cu unul dintre promotorii conceptului zonal. Și am discutat in paradigma patron-client, fără ca “patronul” să știe că “clientul” este un tip hârșit în materie de produse alimentare. Apreciez faptul că nu a încercat să mă aburească cu concepte de genul “100% natural”, așa cum suna reclama, ci mi-a spus cinstit ce și cum fac producătorii din Pleșcoi. Și cum marfa lor ajunge în galantare mai târziu, producția nefiind accelerată cu ajutorul injecțiilor de soluții saline ori a fumului lichid.
Articolul integral, aici.
