Precum în carte, cu drag vouă, celor pe care îi iubesc enorm…

Atmosferă caldă, degajată, prietenească, ajutată de ambientul intim şi plăcut pe care-l oferă această minunată locaţie care este Cafeneaua Literară din Oneşti…

Dacă adăugăm şi frumuseţea oferită de o frumoasă zi de mai, 17, atunci pot spune (iar cei care au fost prezenţi cred că sunt în asentimentul meu) că lansarea volumului ,,Povestea unui colţ de rai Slănic-Moldova” aflat la cea de-a doua ediţie şi semnat de subsemnatul, a fost un moment de încântare şi bucurie spirituală, de celebrare a cuvântului scris în slujba căruia ne-am pus mulţi dintre noi…

Pentru o primă lansare, căci vor urma şi altele (Bucureşti, Chişinău, Galaţi, Bacău, Moineşti, Comăneşti, Târgu-Ocna, Slănic-Moldova), am fost onoraţi (atât eu cât şi dna Maria Dohotaru, directorul general al Editurii şi Tipografiei ,,Magic Print” din Oneşti, amfitrionii evenimentului) de prezenţa unor personalităţi din domeniul culturii, afacerilor, mass-media, printre acestea numărându-se ,,la o primă înfățișare”, prof. Vilică Munteanu- directorul Direcţiei Judeţene Bacău a Arhivelor Naţionale, istoricul Corneliu Stoica, poetul Alexandru Dumitru – membru al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Bacău, profesorul şi publicistul Gabriela Gîrmacea, bibliotecarii oneșteni Doina Brumă (șef Serviciu Achiziție – Catalogare – Informare) și Camelia Cartaș (inginer de sistem în cadrul compartimentului Informatizare – Internet), profesorul Mihai Teleagă (fostul component al cunoscutei trupe ,,Compania de Sunet” condusă de regretatul cântăreț și compozitor de muzică folk și rock Vali Sterian), muzicianul, instrumentistul și omul de jazz Florin Bejan (unul dintre discipolii lui Johnny Răducanu), poeta Ștefania Pușcalău, omul de afaceri Dumitru Sava (patronul și administratorul firmelor ,,DentalSav” și ,,OptiSav” Onești), dr. ing. Constantin Popa- patronul și administratorul pensiunilor ,,Montana” din Slănic-Moldova și ,,Royal” din Moinești, Vasile Oprea – director Banca Transilvania – Sucursala Onești, alți oameni de cultură și reprezentanți mass-media locali.

În alocuțiunile rostite cu acest prilej, am fost martorul unor luări de poziție favorabile dar și critice asupra celor scrise în acest volum editat și tipări tla ,,Magic Print” în condiții grafice deosebite, carte care însumează 448 de pagini și peste 100 de ilustrații color, o adevărată istorie în imagini a stațiunii denumită pe drept cuvânt de către scriitorul Alexandru Vlahuță ,,Sinaia Moldovei”, evenimentul de față fiind prilejuit de împlinirea la 20 iulie 2013, a 212 ani de la descoperirea primului izvor mineral dătător de sănătate și viață lungă de la Slănic-Moldova, una dintre cele mai apreciate stațiuni balneoclimaterice din țară și din Europa.

Nu doresc să lungesc acest expozeu, tocmai pentru a nu fi considerat acaparator și publicitar, căci nu aceasta este intenția mea. Eu doar voi face o remarcă apropo de observația profesorului Vilică Munteanu, care deși nu a avut prea mult timp la îndemână pentru a lectura întreg volumul, a sesizat că are de-a face cu o ,,altfel de monografie, una care sparge tiparele obișnuite”. Pe lângă toate aprecierile prezentate, aceasta se apropie cel mai mult de ceea ce remarcase criticul literar și scriitorul Luminița Marcu, într-o cronică literară publicată în revista ,,România literară” :

,,În alte ţări genul monografic e la mare preţ. Autorii de astfel de cărţi sînt premiaţi, comentaţi, au parte de un public numeros şi divers. E drept că monografiile acolo nu sînt simple studii de uz academic, nu se adresează unui cerc închis de cunoscători, nu sînt ‘contribuţii’ la cunoaşterea vreunui clasic. Sau nu sunt doar atît. Autorii de monografii prizate de publicul occidental folosesc o foarte complexă reţetă de scriitură. Investigaţia de tip jurnalistic, portretul literar, atmosfera de epocă, confundarea psihologică cu autorul ales, toate acestea sînt metode de a câştiga cititorul de orice categorie, adică un fapt care acolo e considerat un deziderat şi nu un compromis. La noi, monografia, cu unele excepţii (Mircea Anghelescu, Mihai Zamfir), a rămas în zona istoriei literare de aulă academică şi atît, dar iată că spre bucuria noastră, sunt semne că lucrurile se dezmorţesc şi în această zonă”.

Sper la rându-mi, că acest tip de cercetare occidentală la care autoarea făcea referire în rândurile de mai sus, adică cercetarea bazată pe documente, pe reconstituirea atmosferei de secol, pe texte inedite și mărturii ale contemporanilor, să fie coordonata celor care se încumetă și pe viitor întru ducerea la îndeplinire a unui astfel de proiect, de altfel, o tendință în continuă creștere pe piața literară actuală și viitoare…
Ce-aș mai putea adăuga la finalul acestor rânduri ?
Mii de mulțumiri celor care s-au implicat activ și afectiv în reeditarea, finalizarea și promovarea acestui volum, cuvinte de mulțumire și adâncă recunoștință pe care le veți citi la începutul acestei povești, un binemeritat cadou de suflet pentru clipele de liniște și pace sufletească…
Mulțumiri din suflet și jurnalistului Răzvan Bibire, cel care mă găzduiește în paginile acestei publicații online pe care a inițiat-o și a dezvoltat-o cu pricepere și consecvență, alături de un colectiv tânăr și entuziast…

Romulus Dan Busnea