Mi-a spus cineva, zilele trecute, cum ca as trai, cumva, prea mult in trecut, i-am spus ca nu, nu traiesc in trecut, l-as numi mai curand “prezentul continuu”.
Ma trezesc in fiecare dimineata cu bucuria unei noi zile, a unei noi revederi cu oameni sau cu gandul la ei, de care ma leaga, cu adevarat, niste lucruri si trairi exceptionale, ma trezesc deopotriva, insa… Continuarea, aici.
