Problemele cu care se confruntă persoanele cu dizabilități care doresc să muncească

Ocuparea unui loc de muncă este esențială pentru capacitatea persoanelor cu dizabilități de a menține un mod decent al nivelului de trai pentru ei și pentru familiile lor și este un factor important influențându-le oportunitățile de a se integra deplin în societate.

Munca este o caracteristică definitorie a existenței umane și, în multe societăți, capacitatea de a munci este privită ca una dintre cele mai importante modalități prin care oamenii își pot aduce contribuțiile individuale la nivelul comunităților. Cu toate acestea, în ciuda legilor naționale și internaționale existente și în ciuda activităților organismelor internaționale, persoanelor cu dizabilități din întreaga lume continuă să le fie refuzat dreptul la muncă și statisticile indică faptul că șomajul și inactivitatea economică în rândul persoanelor cu dizabilități tinde să fie mult mai mare decât aceea a altor categorii.

Multe persoane cu dizabilități nu au acces la aceleași oportunități educaționale și de formare ca și colegii lor fără dizabilități. Tinerii cu dizabilități, de exemplu, sunt deseori dezavantajați în căutarea unui loc de muncă deoarece nu au avut acces la educație sau formare profesională sau pentru că personalul didactic nu este instruit corespunzător ori pentru că nu sunt disponibile facilități adecvate.

Lipsa calificărilor educaționale și a formării profesionale le determină un dezavantaj competitiv în căutarea de locuri de muncă decente.

Pot exista stereotipuri conform cărora persoanele cu dizabilități nu sunt inteligente și învața greu. Aceleași stereotipuri și prejudecăți care pot contribui la excluderea din educație și din formarea profesională pote crea, de asemenea, bariere suplimentare: prejudecățile multor angajatori, colaboratori și în cadrul publiculului agravează o poziție deja dificilă. În plus, persoanele cu dizabilități se confruntă cu bariere sub formă de inaccesibilitate a informațiilor și a mediului fizic, inclusiv transport, locuințe și locuri de muncă. Angajatorii presupun adesea că sunt necesare costuri suplimentare pentru a cazarea angajaților cu dizabilități.

Descurajate de bariere discriminatorii și presupuneri greșite cu privire la capacitatea lor de a munca și, în unele cazuri, temându-se de o pierdere a indemnizațiilor, multe persoane cu dizabilități se retrag din căutarea activă de locuri de muncă și se bazează fie pe ajutoarele de invaliditate în țările în care acestea există sau obțin un loc de muncă cu valoare adăugată scăzută în zona economiei informale, cu sprijinul familiilor și comunității lor.

În multe cazuri, persoanele cu dizabilități care nu sunt în măsură să se întrețină devin victimele sărăciei, incapabil să-și acopere nevoilor fundamentale de mâncare, îmbrăcăminte și adăpost.

Cum e la noi

În România, dreptul la muncă al persoanelor cu dizabilități este asigurat de Legea 448 din 2006. Conform articolului 74, persoanele cu handicap au dreptul să li se creeze toate condițiile pentru a-și alege și exercita profesia, meseria sau ocupația, pentru a dobândi și menține un loc de muncă, precum și pentru a promova profesional.

Persoanele cu handicap pot fi încadrate în muncă conform pregătirii lor profesionale și capacității de muncă, atestate prin certificatul de încadrare în grad de handicap, emis de comisiile de evaluare.

Firmele, instituțiile publice sau alte organizații cu cel puțin 50 de angajați au obligația de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total salariaților.

Persoanele cu dizabilitati au posibilitatea de a lucra mai putin de 8 ore pe zi in cazul in care beneficiaza de recomandarea comisiei de evaluare in acest sens.

Legea mai prevede că orice persoană cu handicap care dorește să se integreze sau să se reintegreze în muncă are acces gratuit la evaluarea profesională a salariaților, indiferent de vârstă, tipul și gradul de handicap.

Beneficiază de orientare profesională, după caz, persoanele școlarizate și cu vârstă corespunzătoare în vederea integrării profesionale, cele care nu au un loc de muncă, experiență profesională sau cele care, deși încadrate în muncă, doresc reconversie profesională. În ceea ce privește concediul persoanelor cu dizabilități, Codul Muncii menționează că persoanele cu handicap beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare.