Intenția mea a fost să scriu un articol despre câteva antreuri (sau aperitive) simple, pe care să le puneți pe masă la “cumpăna dintre ani”, în cazul în care nu v-ați rezervat locuri (la 400 Lei tacâmul) la vreun restaurant/pensiune/cabană, ori nu s-a învrednicit nimeni să vă invite la el/ea/ei de revelion.
Ori nu v-ați propus să ieșiți “pe centru” ca să-i vedeți și să îi auziți cântând făcând playback pe cei de la Dire Straits Ace of Base , mă rog, ¼ din Ace of Base.
Voiam să fac o scurtă introducere despre Revelioanele d’antan, dinainte de 1989, din comunism, cum se zice acum (tehnic vorbind, n-am trăit niciodată în “comunism”, unde urma a se aplica principiul marxist-leninist “de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi” ci într-o “societate socialistă multilateral dezvoltată”, în care principiul clamat și declarat era “de la fiecare după posibilități, fiecăruia după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii depuse”). Cum scurta introducere a depășit 2000 de cuvinte, m-am gândit că vă veți plictisi și veți sări peste ea, așa că am transformat-o în articol de sine stătător. Pe care puteți să-l citiți, sau nu. Titlul original l-am lăsat, că mi-a părut frumos. Chiar dacă n-are legătură cu conținutul, lucru devenit banal în zilele noastre.
Găsiți articolul AICI.
