Recentul număr al revistei culturale ,,Plumb” (nr.78/septembrie 2013) ar fi trebuit să fie consacrat în întregime sărbătoririi poetului George Bacovia, al cărui celebru poem ,,Plumb”, onorează și titlul revistei băcăuane.
Părerea mea, nu una privită ca o expunere exegetică de înaltă ținută, ci doar una de constant țiuitor al preamăririi istoriei locurilor și a numelor sale, este că, marele nostru Bacovia, merita un număr special, cu și doar despre el…
Excepții fac doar cele câteva referiri pe care le descoperim în bogatul cuprins al revistei; în rest, nume cunoscute cu subiecte dintre care mai diverse (nu că n-ar fi interesante), dar neadecvate toamnei bacoviene. Până și apreciatul scriitor, prof. univ. dr. ing. Doru Ciucescu, îl preaslăvește într-un substanțial articol pe șeful său ierarhic superior, adică pe rectorul Universității ,,Vasile Alecsandri” din localitate, căruia îi justifică într-un final misiunea nou aleasă, cea de politician: ,,Ca o ultimă remarcă, Valentin Nedeff, mai ales de când a intrat în politică, a devenit o personalitate controversată, dar care politician din România nu este controversat?”
Na remarcă, da oleacă de gâdileală nu strică!!!!!!!!!
Cunoscutul poet Radu Cârneci nu se lasă nici de această dată mai prejos, ocupând o întreagă pagină a revistei cu prezentarea ilustrului poet persan Omar Khayyam, deși, cu tot respectul cuvenit, este de ani buni de zile, omniprezent în publicațiile literare băcăuane. Măcar de s-ar fi referit la Bacovia…
La fel de surprinzătoare este și intervenția profesorului și publicistului Ioan Dănilă, care ne aduce în atenție un interviu pe care i l-a acordat poetul și jurnalistul Bogdan Ghiu (în 2007!), având ca temă istoria locală, cu strictă referire la problematica de acum cvasicunoscută a salvării casei memoriale a lui Vasile Alecsandri. Remarcabilă inițiativa și atitudinea ce ține de reactualizarea acestui mai vechi demers (o, că tare le mai pasă politicienilor băcăuani!) dar, preferabil era ca un astfel de subiect să fie pe larg dezbătut în numărul dedicat aniversării sau comemorării lui Vasile Alecsandri. Cât despre spusele lui Bogdan Ghiu, nimic nou, doar generalități, păreri, consum inutil de spațiu (ce naiba, parcă nu știți că se vorbește atât de mult și se face atât de puțin în țara asta!).
Mă întreb ce rost or fi avut astfel de articole, într-un context cu totul special. Poate că erau și alții care să aducă în discuție farmecul și ineditul poeziei bacoviene. Dar alegerea nu-mi aparține și nici nu vreau să o comentez, căci, oricum e tardivă orice altă intervenție, mai ales, atunci când ea vine de undeva din afară, din ,,provincie”. Poate măcar la anul…
În articolul de fond (,,Sufletul” la Bacovia”), cunoscutul profesor, scriitor și critic literar Constantin Călin, ,,expertul în Bacovia”, cel a cărui operă îi este închinată aproape în totalitate poetului băcăuan, exemplifică încă o dată, în modul cel mai elocvent, reperele operei bacoviene, de această dată, făcând o radiografie a sufletului marelui poet:
,,Când pomenește cuvântul suflet, Bacovia se referă, aproape totdeauna, la propriul său suflet, asupra căruia se apleacă adânc, ca și cum s-ar uita într-o fântână, deși nu-i prea încîntat de ceea ce oglindește apa. (…) Cel mai adesea el se autoobservă decât observă. Antenele sale sunt orientate aproape exclusiv spre corpul și sufletul său. Sunt astfel făcute, încît de la ceilalți receptează numai stările comune cu ale sale. (…) Versurile sale de acum (respectiv de la ’Stanțe burgheze’ pînă la ultimele) poartă în continuare sigiliul unui ’suflet delicat’, încă vibrant, dar, din păcate, constrîns de ’goana de barbar’ a evenimentelor, să se exprime cu întreruperi, scurt, aluziv, incomplet. ’Suflet delicat’ e denumirea populară pentru ’senzitiv’, tipul uman în care poetul nostru s-a încadrat perfect și s-a menținut de-a lungul întregii vieți”.
Pe lângă aceste rânduri încântătoare, speciale sunt încă trei însemnări dedicate lui Bacovia, aparținând lui George Popa (,,George Bacovia în viziunea Svetlanei Paleologu Matta”), profesorului și poetului Dan Sandu (,,Bacovia în sanscrită” – scurt, expresiv și special, ca întotdeauna în scrierile, poeziile și oratoriile sale), precum și scriitorului, istoricului și criticului literar Cornel Galben (,,Profundul Bacovia”).
Alte titluri? De această dată nu le mai prezint, ca și cum ele nu există, în afara celor care ni l-au reamintit pe eternul și fascinantul Bacovia…
P.S. Revista consemnează și premiile acordate cu prilejul toamnei bacoviene, manifestare prezentată pe larg în mass-media băcăuană. Apropo: În Republica Moldova, de ,,Ziua Limbii Române”, în cadrul Salonului Internațional de Carte, a fost acordat și ,,Premiul istoria locală” (unul a revenit unui scriitor din Chișinău, două au fost conferite Editurii ,,Axis Libri”și Bibliotecii Județene ,,V. A. Urechia” din Galați, iar un altul, a fost conferit unui autor român, de loc, de prin județul Bacău).
Pe când și pe la noi așa ceva, stimabili literați, oameni de cultură, distinși reprezentanți ai autorităților și instituțiilor publice?