Revoluția tăcută (2): Un drept la replică pentru prietenii Facebook-iști și nu numai…

Aș dori să mă țin de cuvânt și să nu mai opiniez pe teme politice în această perioadă a anului, una cu totul specială, ci doar să aduc o serie de precizări și doar atunci când e cazul, tocmai pentru a preîntâmpina tot felul de polemici sau derapaje de la principiile democratice care ar trebui să guverneze un stat de drept. Cum principiile democratice sunt încălcate chiar de șeful statului, iar propaganda sistemului dezbină prin dezinformare și manipulare, nu putem vorbi despre un stat de drept, ci despre un fel de ,,frecție la picior de lemn”…

Și-acum să revin la precizarea sau la scurtele precizări: În comentariile pe care le-ați făcut la cele scrise de mine, au fost câteva care au deviat cu mult de la subiect, punând accent doar pe atacuri (oricum slabe, puerile) la adresa celor care au câștigat într-un mod categoric alegerile parlamentare. Am văzut așa o teamă isteroidă față de presupusa numire a lui Liviu Dragnea în funcția de prim-ministru, de parcă ar fi un ciumat, sau cel mai mare infractor al României post-comuniste. Doresc să le reamintesc celor care susțin astfel de inepții, că dosarul lui Dragnea, ca și cel al lui Ponta, Tăriceanu, Olguța Vasilescu, Remeș, Gutău și mulți alți oponenți ai sistemului/binomului sunt simple făcătorii, iar aceste dosare strict politice făcute la comandă pentru eliminarea adversarilor (în cazul de față PSD/ALDE) pot fi studiate, fiind informații publice. Și iarăși, să nu uităm că atât Băsescu cât și Iohannis au avut probleme cu justiția la momentul investirii lor în cea mai înaltă funcție, dar susținătorii lor (încă) nu vor să vadă acest lucru, nu acceptă adevărul, realitatea. Nu mai spun de dosarele cu adevărat penale, care din motive simple de înțeles/dedus, stau nemișcate pe masa magistraților de ani de zile, deși faptele au fost prezentate de către anchetele și investigațiile bazate pe dovezi clare, de netăgăduit. Iar alte dosare, tot din categoria ,,făcătorii”, au fost lovite de nulitate la CEDO.

Și atunci cine răspunde pentru abuzurile grave săvârșite de unii procurori sau magistrați în astfel de cazuri? Cine răspunde pentru cea mai mare înșelăciune produsă celor 7, 4 milioane de români cărora pur și simplu li s-au anulat voturile de la referendumul de demitere din 2012 al fostului președinte Traian Băsescu, printr-o mizerabilă chichiță numită ,,Erată” și pusă la cale de numiții lui Băsescu? Nimeni, deocamdată, cu toate că și în acest din urmă caz, există o anchetă pe rol în care sunt implicați înalți magistrați. Spre amintire, iată o confirmare potrivit surselor: ,,Dosarul (cel cu privire la referendumul din 2012, n.a. ) a fost deschis după ce Toni Neacşu, fost membru al CSM, a declarat că erata CCR de invalidare a referendumului din 2012 nu ar fi fost scrisă de judecătorii constiuţionali, ci de Alina Ghica şi Oana Schmidt Hăineală, care conduceau CSM la vremea respectivă. Mai mult, totul s-ar fi făcut sub îndrumarea şefei Instanţei Supreme, Livia Stanciu, şi a fostului procuror-şef al DNA, Daniel Morar, toţi apropiaţi lui Traian Băsescu”.

Ce poziție aveți voi față de astfel de fapte, cei care vă înfoiați în pene când e vorba să-i puneți la zid doar pe cei indicați de sistem?

De ce nu aveți demnitate condamnând abuzurile grosolane ale celor care oricum nu vă oferă nimic în schimbul lașității și trădării voastre?

Și nu uitați, încercați să faceți diferența între penalii adevărați, care corespund sensului pe care îl are termenul din dicționar, și penalii puși între ghilimele, adică cei cărora li s-au fabricat dosare…

Dar, și iarăși din păcate, unii preferă doar informațiile primite de la propaganda sistemului, ,,corecte politic”, unele de moment și concentrate doar pe faptul în sine, măsluite și frumos ambalate, astfel încât să nu mai necesite o aprofundare serioasă, obiectivă, logică, din partea receptorului.
Este vorba aici de subtila artă a manipulării, despre felul în care sistemul controlează lumea informațiilor, a divertismentului și a culturii, în fapt, un exercițiu greu pentru neinițiați, pentru cei ce nici acum nu s-au eliberat de îngrădiri ce țin de ideologie sau doar de interese și patimi nefirești, aproape ilare.

Cu privire la unele comentarii, respect dreptul la opinie al fiecăruia dintre voi, dar la fel, și eu am dreptul să fiu de acord doar cu cele care au la bază argumente solide, obiective, riguroase și imparțiale. Ce să-i faci, defect profesional, întrucât m-am deprins cu analiza care să aibă la bază mai multe surse de informare și documentare și nu doar ce mi se pune pe tavă, așa, la prima mână, la plesneală. De aceea nu mai dau importanță posturilor de televiziune și presei aservite sistemului care lansează o propagandă abjectă (dar de efect pentru cei slabi pregătiți), doar pentru a-și proteja interesele, scopurile și persoanele care-l slujesc. Referitor la unii primari PSD care nu prea merită să ocupe o astfel de funcție, sita valorică oricum va cerne, până ce vor rămâne doar cei bine pregătiți și interesați de binele comun și nu de cel personal. O să mai treacă ceva timp până atunci, dar semnalele există și vor fi și mai clare după ce își vor intra în atribuții toți cei care au primit girul majorității românilor.
Așadar, după cum remarcau și fo
rurile europene, votul românilor care a consfințit victoria PSD în alianță cu ALDE este sfânt și trebuie respectat necondiționat. Nu-i așa domnule actual președinte?
Până la urmă, revoluția tăcută, dar atât de eficientă prin modul în care a fost câștigată, nu reprezintă altceva decât votul masiv dat împotriva sistemului și a intoxicării la care acesta i-a supus pe români cu minciuni și falsuri ordinare, o revoluție care își face tot mai simțite efectele…

Romulus Dan BUSNEA

P. S. Îmi cer scuze dacă am fost mai dur în exprimare cu unii dintre voi, dar după atâta vreme în care am crezut că măcar mentalitățile s-au schimbat și că au fost eliminate acele stereotipuri și prejudecăți de care aminteam anterior, se întâmplă să te mai inflamezi și să te ia valul. Până la urmă important este să rămână totul în stadiu de ,,polemici cordiale” și nimic mai mult, însă fără a abdica de la principiile care ar trebui să ne guverneze viața (căci tot vorbeam de guvernare și de guvernări): credință, adevăr, speranță și iubire…