Să fim mereu cu ochii pe cer, la steaua spiritualității noastre…

bsn (1)

Din păcate, dar și cu aportul nostru nemijlocit (fie că vorbim aici de o acceptare tacită, de manipulare, sau prostire pe față), trăim într-o Românie tot mai decadentă, mai lipsită de repere și valori, dar tot mai plină de limbuți, demagogi și detractori de limbă și neam românesc…

Și, pentru că încă o dată mi-a fost dat să asist la încercările repetate de dezmoștenire a poporului român de credința și spiritualitatea sa, mă văd nevoit să trag în continuare un semnal de alarmă (căci cel puțin asta pot să fac acum), întru redeșteptarea și revenirea noastră la normalitate, pentru că, altfel, totul se va stinge, se va nărui în jurul nostru, va pieri definitiv, lăsând loc întunericului dominat de forțele răului, atât de credibile și de lumești în momentul de față…

Deși ultima frază pare a fi o secvență desprinsă dintr-un film SF, criza spirituală și morală în care ne zbatem declanșează tot răul din lume, iar consecințele pe care națiile pământului le vor suporta nu peste mult timp, vor fi de-a dreptul dezastruoase, catastrofale…

Da, așa precum am spus în rândurile de față, am simțit din nou cum ființa noastră națională este pusă la zid și mitraliată de cei care ne vor lăsați fără identitate, seci și goi, precum nucile găunoase.
Și totuși, Dumnezeu a trimis pe pământ românesc, un înger, solie de pace și de iubire divină, care, precum fiul său, a trebuit să îndure nemernicia acestui pământ, urcând muntele Golgota, crucificat în cele din urmă de semenii săi, pentru toate păcatele noastre, cele ce veșnic rămân, doar pământești… Numele lui? (Va urma)

Romulus Dan BUSNEA