Nu toată lumea se dă în vânt după andive. Pentru că, cârcotesc unii, sunt amare. Se rezolvă rapid, îndepărtându-le cotorul lemnos, care este sursa amărăciunii. Pentru că, cârcotesc alții, se oxidează foarte rapid expuse fiind la aer. Și asta se rezolvă, fie stropindu-le cu zeamă de lămâie (care conține infamul aditiv E330) din belșug, ori încorporându-le rapid într-un sos. Se pot consuma crude, în salate, fierte, aburite, ori rumenite în cuptor. Și nici nu-s scumpe, ½ kg (~ 1 pound) costând, în supermarketurile din România, mai puțin de 6 Lei. Mult mai puțin decât o legătură de sparanghel. Tocmai am descoperit că puteți combina andivele cu tandemul (interzis de italieni) pește & brânză (vezi aici, aici și aici). Citiți mai jos cum se face o astfel de salată de andive cu pește afumat și brânză cu mucegai albastru (aka blue cheese).
Integral, AICI.
