Până nu de mult am trăit cu convingerea că frunzele de sfeclă roşie pot fi utilizate, cel mult, doar pentru furajarea animalelor. Când am observat pe tarabele din piaţă frunze de sfeclă roşie alături de lobodă, ştevie, spanac, salată, această convingere a cam început să se clatine. Aşa că am început să mă documentez şi am aflat noutăţi (cel puţin pentru mine). Una dintre ele am să v-o împărtăşesc mai la vale. Este vorba de un sos care se împacă de minune cu peştele fript sau copt. L-am testat şi cu şalău, şi cu biban de mare, şi cred c-o să meargă şi cu păstrăv.
Reţeta de bază am descoperit-o într-o carte a unui gastronom basc (adicătelea din Ţara Bascilor), Xabier Gutiérrez: „1000 reţete pentru începători şi bucătari amatori” (Ed. Litera Internaţional, Bucureşti, 2008). Am respectat-o în linii mari, însă pe ici pe colo am mai „foodandbeyondit-o” (Încă un termen care vă intra în istoria artelor culinare. Sau nu).
