Sos de ciuperci și o nouă poveste despre E-uri

Gătesc destul de rar cu “chestii” la plic. Sau la x(la cub, pentru nepolitehniști). Mai folosesc cuburi de “pui”, “găină”, “vită”, “legume” atunci când mai comit câte un risotto, ori ceva asemnător care necesită “stock”. Nu am loc pentru stock în congelatorul burdușit cu pești, vită, hribi, ghebe și înghețată, așa că îmi fac un stock instant, sur place. Nu folosesc Vegeta, nu folosesc Delikat. Mai folosesc amestecuri de condimente pentru grătarele în aer liber neanunțate, deși știu că cel puțin 50% din amestecul folosit pentru condimentarea cărnii este NaCl (gugăliți dacă nu știți ce înseamnă).

_101

Supe instant la plic am folosit și voi folosi doar în excursiile montane. Sau în cazuri de extremă urgență, cum a fost cel de față, când am fost nevoit să comit un sos de ciuperciîn mai puțin de 1200 de secunde. Am înhățat primul produs ochit pe raftul din supermarket, “Supă-cremă de ciuperci Knorr”. Un produs al megaconcernului Unilever.

_108

Toată povestea, aici.