Foarte comune în Italia, “adevăratele” spaghetti aglio-olio-peperoncino (în traducere: spaghete cu usturoi, ulei – de măsline, evident – și ardei iute) sunt foarte simplu și rapid de preparat, din ingrediente puține și la îndemână tot timpul (cine n-are în casă niște paste, o căpățână de usturoi, un ardei iute, ulei, sare și o mână de pătrunjel?). Dacă vreți să le faceți tradițional, găsiți destule rețete, netu-i plin. Toate au la bază ingredientele proaspete, spre deosebire de ce-am încropit eu, din condimente “la plic” (sau la punguță – ca să respectăm adevărul istoric).
Am primit o punguță de “condimento” de la cineva care la rândul său le primise de la cineva care le adusese tocmai din Italia (țara în care toate mâncărurile se gătesc doar cu ingrediente naturale și în care nu ai voie să amesteci brânza cu peștele ori fructele de mare, nu ai voie să pui parmezan peste pastele cu fructe de mare, nu ai voie să ceri vin roșu la pește, nu ai voie să bei capucino înainte de ora 10:00 AM … – ați prins ideea, da?). Am zis că e cazul să le folosesc exact în scopul pentru care au fost făcute, adică pentruspaghetti AOP (adică aglio-olio-peperoncino).
Articolul integral, AICI.
