Supă cremă de dovleac cu șvaițer

100-copy

Mi-amintesc, copil fiind, că, pe la sfârșitul toamnei, mă furișam în grădina bunicilor de la Noiștat și subtilizam o parte din rația zilnică a lui Ghiță – porcul ce urma a fi transformat, nu peste mult timp, în slănină afumată (ori fiartă cu paprică și usturoi), carne și cârnați în untură la borcan, șoric, cârtaboș, sângerete, tobă, răci și alte minunății – pentru una din distracțiile copilăriei: felinarul din bostan. La vremea respectivă (prin anii ’60 ai secolului XX) nu știam că în felul acesta celebram, printr-un ritual satanic avant la lettre, Haloweenul. La vremea respectivă știam doar că dovleacul respectiv (cunoscut și drept bostan turcesc ori dovleac plăcintar) este cultivat doar pentru îndestularea porcului căruia lăturile nu-i erau suficiente, pentru confecționarea de felinare și producerea de sămânță sărată, pentru obținerea unui mijloc de transport care o ajută pe Cenușăreasă să ajungă la balul prințului și, eventual, pentru prepararea unor deserturi de-ale bunicii: dovleac copt ori plăcintă cu dovleac.

Integral, aici.