Tagliolini sunt rude apropiate cu Tagliatelle. Izvoarele istorice ne învață că sunt tot paste cu ou care, spre deosebire de tagliatellele lungi și late, sunt lungi și cilindrice. Cele pe care le-am cumpărat eu sunt lungi, dreptunghiulare în secțiune și negre. Culoarea li se datorează înglobării în compoziție a unui colorant natural, netoxic, cerneala de sepie. Am mai gătit astfel de paste care fierb extrem de ușor, însă cu un cocktail de fructe de mare(crevete, inele de calmari, midii, caracatițe). De asemenea, am mai folosit paste negre semipreparate (tortellini umplute cu brânză și somon) pe care le-am combinat cu un sos alb. De la supa de melci mi-au mai rămas ceva gasteropode, cam 100 g, numai bune de combinat cu fructele de mare. Cum melcul se lasă greu la frăgezit, tehnologia e puțin diferită față de cea redată aici.
Articol complet AICI.
