Foarte populară (numai Google returnează aproape 8 × 105 rezultate la o căutare cu “tarta tatin” – și sunt doar rezultatele în limba engleză), tarta Tatin a fost creată zice-se din greșeală, ca de altfel toate marile descoperiri ale omenirii; sugativa și radarul sunt primele exemple care îmi vin în minte. Povestea modului în care a apărut această tartăextraordinar de simplă, dar gustoasă, aspectuoasă și de efect o găsiți descrisă amănunțit de Wikipedia. Versiunea în limba română a poveștii v-o spune Laura Laurențiu, arătându-vă totodată și cum se face o tartă Tatin ca la carte. O găsiți și pe blogul lui Adi Hădean, realizată și povestită de unul din stagiarii săi. Pentru alte variante, vă las să căutați singuri.
Eu vreau doar să vă prezint modul în care s-a petrecut realizarea tartei Tatin în bucătăria noastră, realizare la care soția mea a contribuit cu munca efectivă, iar eu cu pozatul (nici măcar nu m-am învrednicit să surprind toate etapele), așternutul poveștii pe hârtie ( 😉 ) și cu mâncatul.
Continuarea, AICI.
