De doua zile – n-am crezut ca voi spune asta vreodata – port pe bratul mainii stangi un mic tatuaj, nedefinit ca fond, rotund cumva ca forma unei gurite de fetita, vinetiu-galbui ca si nuante. Este, desigur, un mic tatuaj temporar si pe care, chiar daca a fost atat de dureros cand l-am dobandit, pentru ca l-am dobandit din joaca ei, a fetitei mele de doi ani, il port cu mandrie.
De fapt, trupul meu e o intreaga expozitie de… Continuarea, aici.
