Imi amintesc de toamnele bacoviene de pe vremea cand eram elev.
Pentru mine, toamna insemna inceperea anului scolar, intalnirea cu colegii, plimbarile „furate” prin „parcul solitar”, in dupa-amiezele ploioase, contemplarea apusurilor violet ( in studentie le spuneam colegilor, ca nicaieri in lume nu pot exista apusuri mai frumoase decat acelea din Bacau), mustariile de pe terase, imprejmuite cu paravane din coceni si cu lampioane din bostani, unde canta cate un acordionist sau viorist, romante de-ti plangea sufletul, mirosul de pastrama de oaie care se frigea la gratar in mustarii si acel de funigei si gutui coapte, Ziua Recoltei cu tarabe pline de legume si fructe, in pietele aglomerate, precupeti si cumparatori, care mai aveau timp sa palavrageasca, oprindu-se in mijlocul drumului si conversau, fara sa le pese ca impiedicau circulatia, nostalgia dupa verile cu zile mai lungi si o usoara teama de viitor. Citeste in continuare
