Poate vă întrebați de ce i-am zis tochitură cosmopolită. Sau poate nu. Oricum vă spun. Din cunoștințele mele gastronomice (limitate, ce-i drept) știu că tochitura este o mâncare specific românească, un fel de piță națională. Dacă italienii fac repede un aluat și pun pe el ceea ce au la îndemână și zic c-au gătit un fel principal, cam la fel fac și românii, însă la un nivel superior: pizza fără carne mai văzut-am, dar tochitură vegetariană, ba! Ca și aluatul la pizza, mămăliga-i nelipsită la orice tochitură care se respectă. Pentru diversificare, tochitura se înnobilează cu brânzeturi: uneori caș, alteori telemea sau brânză de burduf. Naționale și astea. Acu’ urmează partea cosmopolită din tochitura de mai la vale: niște cârnăciori chorizo, subțiri, uscați și pișcăcioși, de pe meleaguri iberice precum și o dușcă zdravănă (mai bine zis un pahar de-a dreptul) de Cabernet-Syrah de Pays d’Oc (zona asta vine undeva prin Franța, de la Nîmes și Montpellier mai la vale, pe coasta Mediteranei până la Pirineii Orientali).
Mai multe detalii găsiți numai și numai AICI.
