Tristan Tzara, românul care a revoluționat arta secolului XX. 120 de ani de la nașterea poetului și 100 de ani de la fondarea mișcării DADA

SIMPOZION 1

Tristan Tzara*, ,,moineșteanul universal”, va rămâne în istoria culturii ca una dintre cele mai proeminente figuri ale modernităţii literare şi artistice, alături de Marinetti, Apollinaire, F. Picabia, Max Jacob, André Breton şi confraţii săi parizieni, ce au alcătuit mai apoi gruparea suprarealistă – Aragon, Soupault, Eluard, Georges Ribemont-Dessaignes.

Însuși André Breton, unul dintre inițiatorii și fondatorii curentului cultural numit ,,Suprarealism”, îi declară poemele ,,minunate”, menționând într-o scrisoare, că, dintre poeții în viață, Tzara este cel care îl emoționează cel mai mult, iar scriitorul și artistul plastic italian Alberto Savinio (pseudonimul lui Andrea de Chirico), spunea despre acesta: ,,Mai mult decât o fiinţă în carne şi oase, Tristan Tzara este un nume, o siglă, un strigăt de luptă. Până într-atât, încât începuse să se răspândească bănuiala că Tristan Tzara ar fi un personaj inventat, doar un nume de fiinţă, un fel de baterie camuflată pentru a deruta inamicul şi a masca patrulele ce acţionează sub acoperirea ei”.
Atitudinea sa față de cruntele realitatăți din jurul său, față de noile experiențe din domeniul artei și literaturii i-au pus probleme de conștiință, pe care le-a exprimat deschis în scrisori precum și în celebrele Manifeste. Într-un interviu acordat bunului său prieten Ilarie Voronca (reluat de Marius Cosmeanu într-o publicație românească), ce a apărut în în 1927, în cunoscuta revistă de avangardă ,,Integral”, Tristan Tzara spunea:

,,Lui Jacques Riviere i-am mărturisit că scriu pentru a descoperi oameni. Și, într-adevăr, am descoperit oameni, dar care m-au dezamăgit într-atât, încât această rațiune a dispărut în întregime, ca bruma, din cadrul vizual, din preocupările mele. Faptul însuși că obiectul decepției mele este și astăzi de o manieră pe care o cred relativ cea mai demnă de atenție, nu face decât să crească tristețea mea. Mi-am dat seama, în sfârșit, că ceilalți scriau dacă nu pentru a urca, socialemente vorbind, cel puțin pentru a-și face un depozit în banca relațiilor lor, care într-o zi le va deschide ușile unei Academii de care prea puțin mi-a păsat. Continui să scriu pentru mine, chiar pentru moment și, negăsind alți oameni, mă caut mereu.

[…] Vrei să-ți vorbesc de Dada. Ascultă-mă bine. Contrar zvonurilor false răspândite, conform cărora Dada ar fi murit prin demisia câtorva indivizi, eu însumi sunt cel care a ucis Dada, în mod voluntar, pentru că am considerat că o stare de libertate individuală devenise în cele din urmă o stare colectivă și că diverșii începeau să simtă și să gândească la fel. Or, nimic nu-mi este mai antipatic decât lenea cerebrală care anihilează mișcările individuale fiind aproape de nebunie și contrar interesului general. Același lucru îl reproșez astăzi suprarealismului. Mediocritatea a nivelat totul, marasmul și prostia își țin picioarele în rahatul de care încă n-au știut să se debaraseze. O stare de disimulare ipocrită a gândirii dă în exterior o impresie de disciplină și unanimitate, acolo unde nu există decât sărăcie sau refulare”.

Și în acest an, spre bucuria noastră, au loc o serie de importante manifestări dedicate lui Tristan Tzara, atât în țară cât și în străinătate, ceea ce ne îndreptățește să credem că spiritul revoluționarului poet va dăinui și peste vremuri, la aceeași intensitate a trăirilor și realizărilor sale.

Anul centenar al mişcării DADA a început la Muzeul de Artă Modernă și Contemporană de la Strasbourg, cu o excepţională expoziţie dedicată lui Tristan Tzara, sub genericul ,,Tristan Tzara, l’homme aproximatif. PoPte, écrivain d’art et collectionneur”. Expoziția a fost deschisă pe 24 septembrie 2015 şi s-a încheiat pe 17 ianuarie 2016, fiind declarată ,,de interes naţional” de autorităţile franceze şi ,,prima mare expoziţie consacrată lui Tristan Tzara”. Publicul vizitator a putut găsi aici totul despre Tzara, inclusiv din perioada sa românească, expoziţia fiind susţinută, printre alţii, de ICR şi Muzeul Naţional al Literaturii Române.

La 100 de ani de la naşterea dadaismului, ArCuB – Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti a deschis la sediul din Gabroveni, o expoziţie realizată de Erwin Kessler denumită „Tzara. Dada. Etc.”, cea mai amplă retrospectivă a creațiilor și publicațiilor lui Tristan Tzara organizată vreodată în România (5 februarie – 26 aprilie 2016). Este în același timp și prima expoziție la nivel internațional care expune o mare parte din opera poetică de primă ediție a lui Tzara, ilustrată de marii artiști ai lumii cu care a colaborat.

La Paris, s-a desfășurat timp de o lună (5 martie – 3 aprilie 2016), Festivalul ,,Trans-Dada-Tzara”, care a numărat peste 12 evenimente ce au avut loc în diverse locații din ,,Orașul Luminilor” (teatre, galerii, centre culturale, Salonul cărţii de la Paris), festivalul fiind dedicat aniversării a 100 de ani de la naşterea mişcării Dada şi a 120 de ani de la naşterea, la Moineşti, a lui Tristan Tzara, omul revoluţiei Dada şi cel care a inventat, la 8 februarie 1916, cuvântul DADA. Festivalul a fost iniţiat şi organizat de Editura ,,Transignum” în parteneriat cu Centrul naţional al cărţii din Franţa, Institutul Cultural Român de la Paris şi Festivalul ,,Printemps des poètes”. Cu acest prilej, locuitorii și vizitatorii capitalei franceze au avut posibilitatea să participe la cabarete poetice şi muzicale, la o serie de simpozioane și mese rotunde pe tema dadaismului la care au fost prezenți istorici de artă, critici literari, poeţi, iar Editura ,,Transignum” a editat două cărţi bibliofile de excepţie, lansate la Librăria ,,Halle Saint Pierre”: Volumul ,,Verbalisez l’homme approximatif. Hommage à Tristan Tzara” care cuprinde texte scrise de 31 de poeţi francezi, belgieni, români, italieni, vietnamezi, israelieni, însoţite de imagini create de 31 artişti vizuali francezi, spanioli, belgieni, olandezi, români, portughezi, cea de a doua apariţie editorială bibliofilă fiind una bilingvă – română şi franceză, intitulată ,,Larmoire de textes” şi cuprinzând poeme inedite în proză semnate de Hélène Cixous şi traduse de Linda Maria Baros, însoţite de texte teoretice scrise de Laura Grünberg şi Mica Gherghescu.

La Moinești, autoritățile locale organizează în perioada 14 – 16 aprilie a. c., Simpozionul Anual Internațional și Expoziția Muzeală ,,Tristan Tzara și Cultura Dada” (anul acesta sub genericul ,,100 de ani de dadaism”), printre invitații de marcă numărându-se poetul Florin Iaru, artistul plastic Dragoș Pătrașcu – cu expoziția „Dada Land”, actrițele Eliza Noemi Judeu, Firuța Apetrei și Florina Găzdaru, cu recitalul ,,Căldură mare, mon cher Vișniec, DaDa…”, în premieră absolută la Moinești. Este în pregătire și piesa de teatru „Cabaretul dADA (piesă în vrac și în lucru permanent)” de Matei Vișniec.
Și tot la Moineşti, apare publicaţia internaţională pentru studiul avangardelor contemporane, ,,Caietele lui Tristan Tzara”, concepută şi editată de profesorul şi cercetătorul Vasile Robciuc, preşedintele Asociaţiei Culturale şi Literare „Tristan Tzara”, Moineşti, fondatorul „Centrului de studiere a avangardelor contemporane” din aceeaşi localitate.

* Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896 Moineşti – d. 25 decembrie 1963 Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock (în fapt, un joc de cuvinte se presupune că ar însemna ,,trist în țară), poet şi eseist evreu român, stabilit mai târziu în Franţa, cofondator al mişcării culturale dadaiste care a condus la o revoluţie majoră în artele plastice şi literatură. Cele mai cunoscute texte dadaiste ale lui Tzara sunt: ,,La Première Aventure céleste de Monsieur Antipyrine” (1916; ,,Prima aventură cerească a domnului Antipyrine”) şi ,,Vingt-cinq poèmes” (1918; ,,Douăzeci şi cinci de poeme”), respectiv manifestele mişcării: ,,Sept manifestes Dada” (1924; ,,Şapte manifeste Dada”).

A intrat în Rezistenţa Franceză în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi în Partidul Comunist Francez în 1947, când a devenit cetăţean francez. Va demisiona din partid în 1956, ca protest împotriva suprimării revoltelor din Ungaria de către Uniunea Sovietică.

Aventurile lui politice îl vor apropia de fiinţele umane şi gradat se va transforma într-un poet liric. Poemele lui Tristan Tzara revelează durerile sufletului prins între revoltă şi uimirea datorată tragediilor zilnice ale condiţiei umane. Lucrările sale de maturitate încep cu ,,L’Homme approximatif” (1931; ,,Omul aproximativ”) şi continuă cu ,,Parler seul” (1950; ,,Vorbind singur”) şi ,,La Face intérieure” (1953; ,,Faţa interioară”).

A murit la Paris şi a fost înhumat în Cimetière de Montparnasse. La Moineşti există mai multe lucrări artistice dedicate lui Tristan Tzara, iar o stradă, o librărie și una dintre școlile din localitate îi poartă numele.

Trei poeme de Tristan Tzara:

Ca să faceţi un poem dadaist

Pentru a face o poezie dadaistă
Luaţi un ziar.
Luaţi o pereche de foarfeci.
Alegeţi din ziar un articol care să aibă lungimea pe care vreţi să o daţi poeziei voastre.
Decupaţi articolul.
Taiaţi cu grijă toate cuvintele care formează respectivul articol şi puneţi toate aceste articole într-un săculeţ.
Agitaţi-l încetişor.
Scoateţi cuvintele unul după altul, dispunându-le în ordinea în care le veţi extrage.
Copiaţi-le cuviincios. Poezia vă va semăna.
Şi iată-vă un scriitor infinit de original şi înzestrat, cu o sensibilitate încântătoare, deşi, se înţelege, neînţeleasă de oamenii vulgari. Manifest despre amorul slab și amorul amar (1920)

Inscripţie pe un mormânt

Şi simţeam sufletul tău curat şi trist
Cum simţi luna care pluteşte tăcută
După perdelele trase.
Şi simţeam sufletul tău sărman şi sfios,
Ca un cerşetor, cu mâna-ntinsă-n faţa porţii,
Neîndrăznind să bată şi să intre,
Şi simţeam sufletul tău plăpând şi umil
Ca o lacrimă ce nu cutează a trece pragul pleoapelor,
Şi simţeam sufletul tău strâns şi umezit de durere
Ca o batistă în mâna în care picură lacrimi,
Iar astăzi, când sufletul meu vrea să se piardă în noapte,
Doar amintirea ta îl ţine
Cu nevăzute degete de fantasmă.

Elegie

Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară
Păsările stau închise în colivii iarna
Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoare
Sau pământul cum iubeşte ploaia deasă şi roditoare
Te aştept în fiecare seară la fereastră deşirând mărgelele
Aşezând cărţile, recitindu-mi versurile
Şi mă bucur când în curte latră câinii latră câinii
Şi când vii să stai la mine până mâine până mâine
Sufletul meu fericit e ca odaia noastră caldă
Când ştiu că afară ninge şi strada-i albă.

Trei perle Dada: 
,,Sunt împotriva sistemelor, cel mai acceptabil dintre sisteme este acela de a nu avea, din principiu, nici unul”. 
,,Avem nevoie de opere puternice, drepte, precise şi pentru totdeauna neînţelese. Logica înseamnă complicaţie. Logica este întotdeauna falsă. Ea a tras de firele noţiunilor, cuvinte, în aparenţa lor formală, către capete, centre iluzorii”.
,,Libertate: DADA, DADA, DADA, urlet al culorilor crispate, împletitură a contrariilor şi ornamente groteşti şi inconsecvenţe ale tuturor contradicţiilor: VIAŢA”. 

Inedit: La Universitatea Iowa (SUA), există Arhiva Internațională Dada, o impresionantă resursă științifică pentru studiul mișcării istorice Dada, formată din lucrări semnate de dadaiști și despre dadaiști, inclusiv cărți, articole, colecții de manuscrise microfilmate, videorecordings, înregistrări audio și resurse on-line. Accesul primar la întreaga colecție se realizează prin intermediul ,,International Online Bibliography of Dada”, un catalog care conține aproximativ 60.000 de titluri. 
(Sursa: ,,François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara” de Magdalena Boiangiu; ,,O biografie a lui Tristan Tzara” de Ion Paul Sebastian)Romulus Dan BUSNEA

Vom reveni cu programul complet al manifestării de la Moinești din 14 – 16 aprilie 2016, dedicată lui Tristan Tzara.