Scriitorul roman de origine evreiasca Oliver Lustig, a implinit duminica, 4 noiembrie, venerabila varsta de 86 de ani (n.4 noiembrie 1926, Soimeni, jud.Cluj). In urma cu cinci ani, si tot in luna noiembrie, dl.Oliver Lustig a sustinut o interesanta prelegere cu privire la ororile produse de regimul fascist, in cadrul conferintei internationale pe tema Holocaustului care s-a desfasurat la Slanic Moldova. Iata ce spunea cel ce avea sa infrunte in cele din urma infernul nazist, in lagarul de la Auschwitz-Birkenau:
„În dimineata zilei de 3 mai 1944, la ora 5, jandarmii hortysti au patruns în casele locuite de evreii din satele si comunele din Transilvania de Nord si ne-au arestat pe toti fara nicio înstiintare. Dupa câteva zile petrecute în ghetoul de la Cluj, am pornit spre lagar transportati în vagoane de vite, unde am fost înghesuiti între 60-80 si chiar 90 de oameni printre care, si multi copii, cu tot avutul care a putut fi carat pe spate.
Acest drum infernal spre moarte, a ramas pentru mine, una din secventele care ma urmareste chinuitor si astazi. Cel mai greu moment pe care l-am indurat in viata mea, a fost despartirea de draga mea familie. Acest lucru de-a dreptul îngrozitor s-a petrecut chiar în prima zi. Atunci, sub pretextul ca nu au suficiente autobuze care sa ne duca pe toti spre lagarul de munca, nemtii ne-au împartit în doua categorii: cei apti de munca au trecut de o parte a peronului, iar mamele si copiii sub 14 ani, batranii si invalizii au fost mutati pe cealalta parte a peronului.
De fapt, cei care au trecut dincolo de peron, printre care se afla si familia mea, au pornit direct spre moarte. La numai 1.000 de metri de mers de-a lungul sinelor, se aflau camerele de gazare si crematoriile. A fost ultima data când i-am vazut pe cei trei frati ai mei si pe mama, care m-a privit întrebator, asteptând parca o încuviintare din partea mea. Acesta a fost momentul care mi-a produs o adânca rana, care nu se va cicatriza niciodata. M-am despartit de-ai mei fara sa-i sarut si sa-i îmbratisez, dar cine stia ce va urma sa se întâmple cu adevarat? In sfarsit, dupa un an, la 23 aprilie 1945, am fost eliberati de americani.
Între timp, am trecut si prin lagarul de la Dachau, unde se murea pe capete din cauza extenuarii fizice, de foame, frig si boala, prin torturi sau împuscaturi în ceafa. Dorinta de supravetuire si speranta într-o lume mai buna m-au salvat, dar cu ce pret! N-am sa uit cât de frumos se purtau soldatii germani cand soseau noile loturi de condamnati la moarte si cât de convingator erau mintiti cei trimisi spre camerele de gazare! Au fost imagini socante, care cu greu pot fi descrise”.
Ele au fost imortalizate în singurele fotografii care exista cu lagarul de la Auschwitz si care au supravetuit razboiului (mai 1944), pentru vesnica aducere aminte si educare a generatiei viitoare, în spiritul respectarii demnitatii umane, întelegerii interetnice, împotriva oricarei forme de discriminare. Oliver Lustig a publicat ulterior o serie de carti, dintre care 12 pe tema Holocaustului, traduse în limbile germana, maghiara, italiana, portugheza si englezã.
În 1965, a obtinut titlul academic de doctor în istoria doctrinelor economice, iar la 23 august 2004, a fost înaintat la gradul de general-maior în retragere.
A fost decorat cu Ordinul National „Steaua României” în grad de cavaler (2007), împreuna cu alti trei supravietuitori ai Holocaustului.
Printre volumele publicate se numara: „Viata în imperiul mortii”, „Destin blestemat „, „Dictionar de lagar”, „Jurnal insangerat”, „Limbajul mortii’, „Am fost la Auschwitz detinutul A-13221”, „Procesul ghetourilor din Nordul Transilvaniei”, „Ce rost are sa vorbim despre Holocaust?”, „Atunci, acolo… la Auschwitz” etc.
Romulus Dan Busnea
