Un Principe pentru România

Nu știu cum se face, dar ori de câte ori apare un moment de acalmie, de așezare, de stabilitate în viața atât de tumultoasă și de imprevizibilă a acestui popor, cineva declanșează atacuri denigratoare, ignobile și nefondate, îndreptate împotriva valorilor definitorii ale neamului românesc…
Un uriaș aparat propagandistic antiromânesc, al urii și manipulării, al minciunii evidente, este pus în mișcare pentru a călca în picioare, pentru a defăima, a discredita tot ce are mai valoros națiunea asta.
În scrierile mele am tras mereu un semnal de alarmă cu privire la acest îngrijorător fenomen, așa încât mă simt dator din punct de vedere moral și spiritual să apăr tot ceea ce definește identitatea, continuitatea și tradițiile poporului român. Cu atât mai mult, cu cât în rândurile ce urmează mă voi referi la o personalitate a vieții publice românești, unul dintre cei mai de seamă promotori ai interselor naționale din ultimele decenii, un ambasador important al imaginii României în lume, cu inițiative și acțiuni finalizate cu succes, însă, așa cum se întâmplă din păcate la noi, prea puțin cunoscute și mediatizate, cu excepția unor evenimente publice dedicate sărbătorilor naționale.
Am avut onoarea și plăcerea să îl cunosc personal, am creat între noi o punte de comunicare deosebit de constructivă, am fost invitat în mai multe rânduri să particip la o serie de evenimente de excepție menite să apropie și să unească membrii comunităților românești și să le promoveze interesele, dar mai presus de orice, am fost sprijinit să promovez simbolurile și valorile naționale, să descopăr altele noi și să le duc numele mai departe…
Am primit însemne ale recunoașterii și prețuirii sale față de eforturile depuse în procesul cunoașterii, valorificării și diseminării valorilor culturale și spirituale locale, am primit permanent încurajări pentru continuarea proiectelor inițiate, iar prin intermediul superbelor felicitări ocazionate de marile sărbători creștine, am primit cele mai frumoase gânduri și urări de bine adresate familiei mele, ca îndemn și imbold pentru a fi mai bun și a face lucrurile mai bine…
Meseria pe care a dobândit-o, una aleasă și de o mare noblețe sufletească, în completarea educației primite, l-a ajutat să stăpânească arta dialogului și a comunicării eficiente, l-a învățat să asculte, să fie răbdător, să-i ajute la nevoie și să-i prețuiască pe cei de lângă el, să fie deschis, demn și onest, să fie mândru că e român și să se pună în slujba țării și a intereselor ei nu doar cu gândul, ci mai ales cu fapta, la bine și la greu…
Și a făcut-o, cu responsabilitate, entuziasm și multă dăruire, în ciuda riscurilor inerente și a cârcotelilor de orice fel, căci așa cum probabil ați bănuit, e vorba despre Alteța Sa Regală Radu, Principe al României.
Am considerat mai mult decât necesar să intervin prin aceste exemplificări ca și a celor care urmează, tocmai pentru a contracara atacurile l-a care a fost supus de către unii așa-ziși jurnaliști, pentru care în fapt deontologia nu prea există, chipurile, buni cunoscători ai vieții și activității Familiei Regale a României.
Că Principele Radu a fost informator al Securității, deși de vreo două ori CNSAS-ul a infirmat aceste supoziții (persoana sa figurând doar pe o listă cu peste 1.000 de nume care urmau să fie racolați de fosta Securitate, fapt care nu s-a mai realizat datorită refuzului Alteței Sale), că l-ar fi scos din joc pe regele Mihai ca să preia frâiele conducerii Casei Regale, deși prin însăși titlul/statutul dobândit face parte cu cinste și onoare din Familia Regală a României, fiind actualul consort al Moștenitoarei la Șefia Casei Regale a României, adică a Alteței Sale Regale Margareta, Principesa Moștenitoare a României.
Toate acestea și alte câteva inepții, nu sunt altceva decât baloane de săpun ce se sparg la prima atingere, declarații în spatele cărora nu se află dovezi, simple zvonuri, bârfe, calomnii, josnicii…
Din nefericire, în lumea în care trăim, tot mai acaparată şi mai influenţată de multimedia, principalul promotor al ideologiei consumiste – ideologia dominantă a societăţii contemporane, avem de-a face cu multe şi uriaşe crize, dintre care, cea mai gravă este criza spirituală, generată de pierderea reperelor morale şi spirituale, de invazia non-valorilor, de negarea valorilor tradiţionale, care sunt substituite celor cristalizate în jurul banului, al cultului plăcerii şi al puterii. Avem de-a face astfel, cu acutizarea fenomenului de infantilizare şi de cultivare a ceea ce este lipsit de importanţă, cu o erodare a conştiinţelor, cu mentalităţi şi concepte dominate de mediocritate, de căutarea lucrurilor facile şi comode.
Într-o astfel de lume, modelele autentice, oamenii de calitate, de înaltă ţinută morală şi spirituală, adevăraţii profesionişti care se pun în slujba binelui comun, par să lipsească, sau poate că noi, luaţi de val, nu le dăm atenţia cuvenită. Totuşi, ei există. Ei sunt cei care trebuie ascultaţi şi luaţi în seamă, viziunea şi faptele lor trebuie să ne fie îndreptar de viitor, împreună cu ei avem şansa să reconstruim o Românie aflată acum, la ceas de cumpănă.
De-a lungul evoluţiei noastre istorice, în momentele grele, de răscruce, Familia Regală a României a însemnat pilonul statalităţii, statorniciei şi identităţii naţionale, a întruchipat şi promovat în permanenţă valori precum moralitatea, generozitatea, loialitatea, demnitatea, onoarea, spiritul de răspundere, puterea exemplului personal, tradiţia şi mândria naţională. Casa Regală a României, prin toţi membrii ei, prin toate activităţile şi proiectele derulate, promovează de mai bine de 150 de ani imaginea pozitivă a României în lume, sprijină prin fundaţiile sale categoriile defavorizate, încurajează şi promovează tinerele talente şi spiritul antreprenorial, reprezintă atât liantul dintre puterea politică şi societatea civilă, cât şi o punte de legătură între românii din ţară şi cei din afara ei, între trecut şi prezent, între prezent şi viitor, între credinţă şi unitate naţională; în jurul ei, a înflorit cultura şi spiritualitatea românească. Să nu uităm că realizările Regelui Carol I rămân în istorie nu pentru că ar fi fost monarhice, ci fiindcă acestea au fost înainte de toate, fondatoare de stat modern, aducătoare de încredere, statornicie şi prosperitate.
În 2007, Majestatea sa Regală Regele Mihai I al României, ultimul şef de stat în viaţă care a participat la cel de-al doilea război mondial, cel care prin atitudinea şi curajul său, a produs o cotitură istorică în destinul României – destin umbrit din păcate, de anii comunismului impus cu forţa, a acordat soţului Principesei Margareta, Radu Duda, titlul de ,,Principe al României”, precum şi calificativul de ,,Alteţă Regală”, pentru ,,meritele lui în Familie şi pentru a-l ajuta să ducă mai departe angajamentele viitoare pentru dezvoltarea românească” (Statutul complet al Casei Regale a României. Promulgat prin semnătura Majestății Sale Regelui Mihai I al României. Pentru a succede tuturor celorlalte Statute și Legi ale Casei, începând cu 30 decembrie 2007).
Prin intermediul deselor vizite pe care le efectuează în ţară şi în diaspora, dar şi prin intermediul cărţilor publicate şi a conferinţelor susţinute în ţară şi în străinătate, Principele Radu este liantul dintre societatea românească şi Familia Regală, este model pentru mulţi dintre tineri, pe care, împreună cu Principesa Margareta, îi susţine şi îi sprijină efectiv în proiectele demarate, îi ajută să-şi poată pune în valoare aptitudinile.
Așa cum am precizat la început, am avut plăcerea să-l cunosc pe Principele Radu cu ocazia vizitei efectuate în principalele oraşe ale judeţului Bacău, în martie 2008, după care au urmat alte întâlniri la Palatul Elisabeta. Am avut astfel ocazia să fiu părtaş la o serie de reuniuni la care au participat personalităţi ale vieţii publice, politice şi cultural-artistice, dar şi mulţi reprezentanţi ai comunităţilor locale din ţară, am avut marea onoare de a fi prezentat Regelui Mihai I, Reginei Ana şi Principesei Margareta, care alături de Principele Radu, reprezintă pentru mulţi dintre români, adevărate repere de moralitate, onestitate şi demnitate.
,,Să faceţi tot ceea ce vă stă în putinţă pentru îndeplinirea idealurilor voastre şi ale generaţiilor viitoare, pentru o Românie unită şi liberă”, au fost cuvintele pe care mi le-a adresat Regele Mihai I, atunci când am dat mâna cu Majestatea Sa. În discuţiile purtate cu Principele Radu, m-a bucurat foarte mult interesul pe care l-a arătat Alteţa Sa faţă de cultura băcăuană, iar revista Plumb pe care o citeşte regulat, i-a produs o reală încântare: ,,Revista Plumb păstrează, în mod aproape inexplicabil, acea aromă indicibilă a culturii europene de esenţă orientală, care a străbătut vremurile şi a caracterizat atâtea generaţii de intelectuali. Prin `Plumb`, o atât de frumoasă parte a artei românești continuă să existe, în lumea Internetului și a cinismului. Chiar dacă sprijinul financiar este tot atât de mic pe cât este cel moral, scriitorii de la `Plumb` exersează, în fiecare lună, arta perseverenței și a solitudinii. Aceasta îi apropie de regalitate”, a spus Principele Radu, căruia colectivul redacţional al revistei Plumb, i-a mulțumit pentru cuvintele de apreciere.
În alocuțiunile rostite, ca și în cărțile publicate, Principele Radu evocă însemnătatea istorică a regalității și rolul ei istoric, prezintă strategii și planuri de viitor capabile să servească intereselor țării și să susțină dezvoltarea în chip durabil a României, vorbește despre refacerea punților de legătură istorică, culturală și spirituală cu țările europene membre sau nemembre ale Uniunii Europene, ,,prin diversificarea valorilor care ne unesc, adăugând celor legate de democrație, prosperitate, de domnia legii și de predictibilitate, pe cele generate de tradiții, statornicie, cultură, generozitate, altruism responsabil, identitate, mândrie, idealuri și credința în Dumnezeu”.
Pentru o mai bună edificare, voi lua ca exemplu volumul ,,Provizoratul istoric” semnat de Alteţa Sa Regală Principele Radu al României (și a cărui arie tematică este continuată în ,,Regalitatea, astăzi”), ce privește din perspectivă istorică și europeană atât monarhia ca formă de guvernământ, cât și Casa Regală ca instituție, evidențiind principalele evenimente petrecute în România, în ultimii 150 de ani, de când a luat ființă instituția monarhică. Volumul este prefațat de Roger Griffin – profesor de istorie modernă la Oxford Brookes University:
,,Sincera mea recunoştinţă pentru privilegiul de a fi cunoscut persoanl un cuplu regal (Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu ai României), care întrupează tot ce are mai bun tradiţia şi modernitatea. Sper că românii îşi dau seama cât sunt de norocoşi să aibă în generaţia prezentă a tradiţiei regale o atât de rară fuziune a Europei Occidentale cu cea Răsăriteană, a vechiului cu noul, a formalismului cu inteligenţa spontană. Discuţiile noastre au scos la lumină grija lor pentru trecutul naţiunii şi al continentului combimată cu un umanism vizionar îndreptat către viitor… În această atmosferă impregnată de tensiuni sociale şi scopuri politice extreme, născute dintr-un trecut opresiv şi adesea violent, le doresc să-şi folosească statutul special, în democraţia care a prins aripi în România, pentru a îndrepta publicul de la mituri la fapte, de la fapte la cunoaştere, de la cunoaştere la înţelegere, de la înţelegere la acţiune şi de la acţiune la durabilitate economică, socială şi ecologică. Dacă această cale este urmată, România nu doar ar putea forma o societate civilă sănătoasă, ci ar deveni ea însăşi întruchiparea noii cetăţenii europene şi globale”.
Probabil că după ce vor citi această carte, vor fi tot mai mulţi cei care vor înţelege că ideea de stabilitate, de identitate şi continuitate, de faptul că Regalitatea, ca şi Statul, nu sunt numai instituţii simbol, ci ele sunt cele care alături de Biserică şi Academie constituie în orice moment sau etapă a evoluţiei istorice a unui popor, un punct de reper, acea busolă care te dirijeză şi în final te scoate la liman, înfruntând orice fel de intemperii.
Starea de fapt a naţiunii române despre care Principele Radu vorbeşte în această carte, este una mult prea politizată, fără asumarea clară a unei responasbilităţi de la bun început; este una fără o instituţionalitate cu rădăcini adânci, stabilă, care să emane respectabilitate, distincţie şi demnitate. De aceea, totul seamănă deseori cu o mlaştină slinoasă, în care se bălăcăresc, de cele mai multe ori la unison, mai toate categoriile sociale, şi aceasta, şi din cauză că mass media, în dorinţa ei acerbă de a scoate la vânzare pe ecran sau în paginile publicaţiilor doar senzaţionalismele de prost, oferă spaţii tot mai reduse adevăratelor valori, protejării şi promovării acestora, celor care au într-adevăr ceva de spus, care oferă soluţii concrete de reaşezare pe un stabiliment fortificat al naţiunii, de coeziune a forţelor sale întru cele bune şi pentru cele bune.
Lupta pentru bani, pentru libera circulaţie şi pentru tot felul de nebunii şi plăceri lumeşti a devenit în timp cea mai tare reclamă subliminală pe care mulţi dintre noi o primesc pe tavă şi o ingerează hulpav, în detrimentul unor valori fundamentale precum familia, instinctul binelui, tradiţiile şi obiceiurile neamului, credinţa, respectul, cinstea şi demnitatea.
Principele Radu este indubitabil, un om de o aleasă ţinută morală, un diplomat care ar fi trebuit de mult să conducă departamentul de externe al ţării; tocmai de aici şi logica, viziunea şi rafinamentul intelectual al personalităţii sale, care a considerat că statutul istoric actual al României, ţinând cont de ,,aceste circumstanţe instituţioanle vulnerabile” este doar unul de provizorat şi nu unul de ,,prizonierat”, aşa cum îl văd mulţi dintre cetăţenii ţării, care, sătui de promisiunile celor care s-au erijat ca şi în vremurile de tristă amintire în conducătorii destinelor acestei ţări, nu întrezăresc un viitor mai bun pentru România, nu mai au nici măcar curajul să spere, atâta timp cât nu sunt respectaţi, iar ,,libertăţile fundamentale ale individului”, des invocate, sunt doar prafuri aruncate în ochi.
În paginile cărţii, pe lângă rolul şi importanţa Casei Regale în făurirea istoriei moderne a României, Principele Radu evidenţiază şi prezenţa Casei Regale pe ,,harta societăţii româneşti de astăzi”, relevantă şi benefică din perspectiva modului în care poate fi abordat viitorul, fără a uita că aceasta ,,încarnează” în ciuda unui viitor incert, două trăsături fundamentale: identitatea şi statalitatea:
,, (…) Casa Regală, deposedată de puterea politică şi economică, a operat cu valori care nu au legătură directă cu democraţia sau libertatea. Ele sunt: puterea exemplului personal, generozitatea, loialitatea, rolul modelului, spiritul de răspundere. Aceasta a dat, în ani, Casei Regale, un relief care a făcut-o diferită de celelalte modele. Casa Regală are o legătură naturală cu diplomaţia şi cu instituţia Apărării, precum şi cu societatea civilă. Legătura aceasta nu ar trebui alterată niciodată de calea politică. Casa Regală se bucură democratic de existenţa partidelor de la putere, în alternanţa lor, şi nu se simte stingheră să încurajeze o iniţiativă a puterii, dacă ea slujeşte interesului naţional”.
Cartea Principelui Radu, din care nu lipseşte critica instituţiilor statului lipsite de profesionalism, este înainte de toate, o radiografie pertinentă, lucidă, nepărtinitoare a societăţii româneşti de ieri şi de astăzi, dar şi un excelent îndrumar pentru tânăra generaţie din punct de vedere al viitorului care li se rezervă, al capcanelor şi hăţişurilor în care pot fi prinşi, fără o raportare obiectivă la realitate, la identitatea, credinţa şi valorile fundamentale ale neamului din care fac parte.
De fapt, volumul demonstrează că rolul Casei Regale a fost dintotdeauna acela de a milita pentru o statalitate demnă şi stabilitate, pentru întărirea identităţii şi a instinctului binelui, fără a se transforma într-o alternativă la clasa politică.
Indiferent de vicisitudinile istoriei, niciodată Casa Regală a României nu s-a îndepărtat de popor, nu l-a uitat, iar credinţa, grija şi dragostea de ţară, au fost şi sunt ţelul ei suprem. Dovada? Mesajul Majestăţii Sale Regele Mihai I al României din mai 2007, cu care de altfel, se şi încheie cartea Principelui Radu: ,,Am primit onoarea de a fi regele României acum exact 80 de ani. În anul 1927, nici unul dintre oamenii politici de astăzi nu erau născuţi. Jurământul de rege îmi cerea să păzesc constituţia şi legile poprului român, să menţin drepturile lui naţionale şi integritatea teritoriului. Tot el îmi spunea că dragostea de ţară şi grija pentru viiorul ei sunt singurul nostru ţel. În numele atâtor zeci de ani în slujba naţiunii, vă cer tuturor să lăsaţi deoparte orice alte considerente, să dovediţi instinctul binelui naţional şi să daţi României o Lege fundamentală statornică şi îndreptată către viitor”.
Şi ca să continui ideea Alteţei Sale, şi regalitatea se apropie prin tot ceea ce întreprinde, de frumuseţea cuvântului scris, de actul de cultură, de artişti, scriitori sau publicişti, redevine o parte a României, implicându-se în procesul de consolidare a democraţiei şi instituţiilor sale.
,,Faptul că Familia noastră are un rol de jucat în România de astăzi nu se datorează simpatiei oamenilor politici faţă de monarhie, nici neliniştii ţărilor lumii faţă de continuitatea, tradiţia sau identitatea noastră. Acest rol a fost şi este acela de păstrător şi slujitor al valorilor fundamentale, fără de care nici o societate nu cunoaşte devenirea întru Bine şi nici dezvoltarea sub semnul Interesului general. Ceea ce Regele Mihai I sau Principesa Margareta au pus în viaţa publică cu discreţie şi mult suflet, sunt lucruri în care cred. Ştiţi, încrederea nu vine niciodată din inteligenţă sau din abilitate. Există oameni care n-au strălucit prin inteligenţă, dar toată lumea îi credea. Există oameni care n-au avut atât de multă şcoală, dar care întotdeauna au făcut lucrurile bine. Regele a ştiut să tacă, Principesa a ştiut să facă discret, ea niciodată n-a vorbit de exemplu undeva într-o emisiune la televiziune cât am făcut au acum în această oră, şi cu toate acestea, timp de 20 de ani, a pus o cărămidă la baza societăţii româneşti actuale, pe care noi astăzi o folosim acum când vorbim despre viitor. Sunt exemple de leadership care trec peste cuvinte şi de aceea poate că pare… dar nu că e monarhic ce spun. Eu cred că are mai degrabă o anume valoare regală, care nu e acelaşi lucru. Regalitatea nu înseamnă formă de guvernământ, regalitatea înseamnă mănunchi de valori”, mărturisea Principele Radu, într-un inteviu acordat unui post de televiziune.
,,Casa Regală continuă să reprezinte o parte a statalităţii ca personalizare a Suveranităţii, simbol şi continuitate, iar aceasta nu are de-a face cu politica, ci cu identitatea naţională. Pentru că noi trăim în ţară participând la viaţa publică, dar având şi un plan de viitor, capabil să servească interesele României. Ţara are, în Regele Mihai, o personalitate de rang mondial. Instituţia noastră reprezintă modelul unei Familii, unitate fundamentală a poporului român – locul unde naţiunea creşte, îşi găseşte echilibrul şi îşi perpetuează valorile”, afirma Principele Radu în cartea ,,România – O viziune pe 30 de ani”.
Să nu uităm că Alteța Sa Regală a jucat un rol important în cadrul vizitelor oficiale ale Regelui Mihai I din 1997 și 2002, pentru integrarea țării noastre în NATO și UE, și că, printre altele, a creat conceptul ,,Turneul Mileniului”, pe care Majestatea Sa l-a întreprins în țară în anul 2000. De asemenea, în compania soției sale, Principesa Moștenitoare Margareta, Principele Radu reprezintă, în viața publică, Familia Regală a României.
În ciuda tuturor problemelor cu care se confruntă, națiunea română se află la începutul unui nou timp istoric, fapt demonstrat şi de viziunea de viitor a unor personalităţi precum Principele Radu al României, de implicarea acestora în viaţa publică a societăţii, de speranţa şi credinţa într-un viitor mai bun.
Aşa cum am mai spus-o, astfel de oameni există. Este nevoie ca ei să fie promovaţi, ascultaţi, sprijiniţi. Dar, în primul rând, trebuie ca noi să ne detaşăm de răul din noi şi de lângă noi, de falsele ideologii, modele şi percepte, prin promovarea şi apropierea de valorile morale şi spirituale ale neamului nostru.
Așadar, să ne canalizăm gândurile doar în direcțiile cele bune şi să răspundem îndemnului pe care ni-l adresează însuși Principele Radu: ,,Anii aceştia, de criză economică globală şi naţională, ne oferă şansa pentru o adevărată schimbare, pentru o altfel de Românie. Iar răspunsurile pe care le căutăm de peste douăzeci de ani sunt acum la îndemâna şi în faţa noastră”.
Romulus Dan BUSNEA