Un profesor din Slanic-Moldova figureaza in Bibliografia Nationala Franceza

Regretatul profesor Razvan Stefanescu, a publicat in Franta (Editura À L’écoute Des Poètes, 2009), prima, si din pacate, ultima sa carte, intitulata “Venu, vécu, vaincu” (Am venit, am vazut, am invins). Nascut in 1951, el a lucrat ca profesor de limba franceza la Slanic-Moldova, unde a si domiciliat pana la moartea sa, survenita in 2011, dupa o lunga si grea suferinta.

In timpul studiilor, profesorul Stefanescu a fost foarte interesat de limba si cultura franceza. Balzac, Hugo si Bazin, erau printre autorii lui preferati. In 1990, atunci cand se puneau bazele unor trainice relatii de prietenie intre localitati din Romania si Franta, respectiv intre Slanicul-Moldovei si Giromagny, profesorul slanicean a figurat printre liderii partii romane. Motivat de amintirile si dragostea pentru parinti, pentru familia sa, “clanul meu”, cum ii placea lui sa le spuna, el a scris aceasta carte din dorinta de a face cunoscut francezilor copilaria unui roman, parcursul acestuia prin viata si speranta care l-a calauzit tot timpul.

Iata ce se spunea intr-o recenzie a cartii publicate in revista de spiritualitate “izorul Numarul Unu” ce apare anual la Slanic-Moldova:

“Galeria de personaje si întâmplari, uneori amuzante, uneori triste sunt prezentate cu un umor fin sau sarcastic, cu detasare. Frumusetea morala si ambitia de a face de toate, de a se descurca a mamei autorului, spiritul sau artistic, dragostea de viata, îl marcheaza si îl face sa o evoce ca pe o privighetoare vesela, dar fragila.

Hiperactivitatea si sociabilitatea mamei vor ramâne impregnate ca niste calitati ale autorului. Ultima povestire “Joc de carti” rezuma cel mai bine faptul ca autorul a trait viata ca pe un joc, un joc uneori dur, trait sub semnul aparentei. Tristetea rememorarii îl face sa se vada invidiat de colegi pentru rezultatele stralucite, pentru hainele moderne, pentru ordinea impecabila. Totusi, ca si în jocul de carti, totul era o aparenta. În aparenta totul îi era la îndemâna, dar nimeni nu stia munca si efortul cu care erau obtinute. Voia sa lase ca adolescent o imagine de baiat rasfatat, mai degraba, decât de a recunoaste suferinta.

Când toata lumea îl invidia pentru situatia familiala ca si student, dedesupt exista un alt adevar. Paradoxul vietii adulte îl facea sa apara activ, serios, comunicativ, plin de verva, hiperactiv, cu aspect de sportiv sanatos. În realitate, omul adevarat era interiorizat, introvertit, reflexiv, bolnav de inima, cu viata atârnând de un fir de ata. Totul în viata sa era ca în jocul de carti: imaginea, realitatea nu se reflecta, duce la reflectie. De aici si titlul ‘Am venit, am vazut, am învins’, parafraza lui Iulius Cezar ‘veni, vidi, vici’.

S-a considerat un fel de Cezar inversat, aparenta rezonanta a faptelor de viata, iar amintirea vietii sale nu se agata de legaturile umane, sociale ci mai degraba de memoria afectiva care a dus la scrierea acestei carti”. Editura franceza mai sus mentionata, a publicat in anul 2009 un numar de zece carti, dintre care, una a fost cea a profesorului Razvan Stefanescu.

Romulus Dan Busnea
foto Razvan Stefanescu

2 COMENTARII

  1. Era un om cunoscător de multe dar ca profesor avea un vocabular de golan, ironic permanent cu copiii, arogant și răzbunător.

Comments are closed.