Şi totuşi simt sufletul plin, murdar, umplut de griji sau de chestii neterminate sau de resturi de sentimente. Şi nu, nu am căzut într-una din prăpăstiile ce-mi dădeau de furcă şi-mi cauzau astfel de îndelungi stări mizerabile. Nu e asta, şi privit din altă perspectivă ar trebui să fiu bucuros că nu e o astfel de prăpastia, nu e ea.. dar e altă ea..
continuare pe Blogul Adolescentului Frustrat