Eram copil când am citit pentru prima dată într-o Carte de Bucate, despre volovan. Știu că m-am distrat, zicându-mi că “Uite, nici măcar bolovan n-au scris corect!”. Mai târziu am aflat de la regretatul Marin Moraru că dacă “Monsieur scriem, Monsieur șitim”. Dacă francezii pronunță [vɔlovɑ̃] și scriu vol-au-vent, ca să nu-i zicem volauvent (se citește cum se scrie), noi românii l-am botezat volovan. Și așa i-a rămas numele.
Volovanul ăsta e un fel de coșuleț alcătuit din foi de aluat franțuzesc (zis și aluat foitaj) suprapuse. Baza este cel mai des circulară, dar poate fi și pătrată, în timp ce în interior coșulețul este cilindric. Un astfel de volovan poate fi umplut cu diverse amestecuri și se servește, în special cu ocazii festive, ca aperitiv/antreu.
Nu trebuie să apelați la o firmă de catering ca să aveți și voi așa ceva la o masă de sărbătoare. Continuarea, AICI.
