Zambet

Mă tot țin de ceva vreme să vă împărtășesc ceva, dar fie am uitat, fie muzele m-au abandonat taman când îmi era lumea mai dragă sau, pur și simplu, așa a fost să fie.

Voiam să vă spun că într-o banală zi, atât de banală că nici nu mai știu dacă era luni, marți, miercuri, joi ori poate vineri, sâmbata sau duminică, da, atât de banală era, dintr-o margine a unui trotuar, un trotuar atât de banal că nici măcar nu mai știu de ce stradă aparținea și strada de ce oraș sau țară, o voce zglobie mi-a strigat: ”Hei, tu, da, da, cu tine vorbesc, apleacă-te puțin, deschide bine ochii, găsește-mă, heeei, ai grijă să nu mă calci, și ia-mă cu tine, cineva, bag seama, m-a pierdut și mă caută!”

Așa mi-a strigat vocea zglobie, m-am aplecat, am deschis bine ochii și… ce credeți că am găsit… Continuarea, aici.

Din: 365, respectiv 366 pentru anii bisecti, de semnificatii pentru “cafeaua de dimineata”